Interviu despre reamenajarea scarii de bloc din Sos Vergului


Din categoria “iata ca se poate”, va prezentam cazul unei asociatii de proprietari a unui bloc de 17 etaje din Bucuresti, care a initiat o reamenajare din propria initiativa

Blocul 15D din Sos. Vergului 67 (vis-a-vis de Bricostore si Cora Pantelimon) este un bloc turn, de 18 nivele (17 etaje plus unul tehnic). Blocul a fost terminat la sfarsitul anului 1977, fiind un proiect de avangarda la data constructiei.

De-alungul timpului s-au facut unele imbunatatiri, dupa posibilitatile acelor vremuri (s-a pus faianta in holurile parter prin ´87), iar dupa ´90, s-au montat doua lifturi noi, moderne si mai sigure decat cele vechi.

Reparatii curente si atat… Intrarea principala a ramas aceeasi, cu aceeasi usa veche, masiva din fier, careia nu-i rezista niciun amortizor, cu deja clasicele gratii din fier, gen fagure, cu o lampa de neon in hol ce accentua impresia de intrare in pestera…

Intrarea a doua a fost pur si simplu suprimata…A fost inchisa si folosita pe post de spatiu de depozitare de vechituri… La fel si in spatiile din subsol, desi in subsol sunt spatii generoase, inclusiv camere atelier, din care una cu grup sanitar.

 


Datorita inaltimii si pozitiei blocului, acesta a prezentat o mare atractie pentru firmele de comunicatii , care au dorit sa-si monteze antene pe bloc si sa inchirieze spatii disponibile la ultimul nivel. Astfel , blocul a inceput sa beneficieze din anii ´90 de venituri importante din chirii, o afacere profitabila pentru asociatie.

Dar odata cu obtinerea acestor venituri au inceput si disputele in bloc, discutii in adunarile generale, suspiciuni, acuzatii (unele intemeiate, pentru ca la un moment dat asociatia era contributor la SAFI…), plus alte metehne specifice unei economii „de piata”…

 

 

 

1.Din ce surse ati platit costurile reamenajari?

 Asociatia dispunea de fondurile necesare reamenajarilor. Conform Legii 230/2007, fondurile provenite din chirii pot fi folosite pentru reparatii si investitii, nu pentru plata intretinerii, iar asociatia dispunea si dispune de astfel de fonduri, aflate in depozite bancare. Membrii asociatiei nu au suportat niciun cost suplimentar la intretinere, toate investitiile si reparatiile find realizate din aceste disponibilitati banesti.


 

 

 

 

2.Cum au reactionat locatarii initial la propunerea dvs?
In prima adunare generala din 2011 s-a aprobat Bugetul de venituri si cheltuieli, inclusiv bugetul pentru investitii (din care 35.000lei pentru reamenajare), desi unele voci murmurate spuneau sa nu schimb „placutele” (vechile placute de faianta, puse de 30 de ani…). Cred ca la inceput nu realizau ce vreau sa fac, nici comitetul nu deborda de entuziasm…

Prima urgenta s-a dovedit a fi intrarea a doua, aflata intr-o stare mizerabila, inchisa si pe post de depozit de vechituri… Avem batrani in bloc, iar unii chiar cu handicap locomotor. Devenise imperios necesara realizarea unei rampe de acces in bloc in beneficiul acestor batrani, dar mai ales al unei persoane ce nu putea fi deplasata decat in carucior.

Am igenizat spatiul, am realizat si o rampa de acces, acoperita cu un covor din cauciuc antiderapant si am inlocuit usa veche cu o usa antifoc, cu bara antipanica. Am montat doua balustrade laterale, lampi de neon noi, inclusiv lampi de urgenta. Astfel am redat functionalitatea acestei intrari si am realizat aceasta facilitate pentru carucioare, constituind totodata si o iesire de urgenta suplimentara.

Dupa aceasta realizare am inceput sa caut oferte pentru usa de intrare principala, gresie, faianta, mana curenta, cutii postale. Totul pe internet. Pentru usi de intrare in bloc oferta este limitata la clasicele usi mesterite din fier… Pana am dat de catalogul firmei HORMAN, usi profesionale, deosebite , dar pentru casa si apartament si scumpe…

Usa de intrare din aluminiu cu termopan, cu deschidere dubla, maner antipanica si geamuri sablate este o realizare de exceptie si a costat mai putin decat multe din usile din catalog… Am schimbat usa si deja trebuia sa hotaram asupra gresiei si faiantei. Cand ne-am descotorist de vechea usa metalica o batrana striga sa nu o dam, ca o s-o punem la loc….

Cu faianta a fost mai usor, stiam ce vreau. Dupa ce vazusem zeci de feluri de faianta in diverse magazine, m-am hotarat pentru faianta Travertin, lucioasa , culoare bej. Cu gresia a fost cel mai greu…. Era scumpa cea pe care as fi vrut-o , trebuia sa ma incadrez si in buget , sa fie de calitate, rezistenta, si sa evit acuzatiile de lux… Am vazut multe, foarte multe tipuri, am prezentat poze comitetului, am facut multe drumuri cu cei mai entuziasti dintre membrii comitetului sau cu administratorul pentru a alege cea mai buna varianta. Am facut chiar si o proba cu acid…(cu acordul responasbilului de stand) si ne-am hotarat: gresie maro deschis tip Travertin. Mai scumpa, dar s-a potrivit perfect cu faianta si cerintele noastre.


3.Ce dificultati ati intampinat pe parcurs?
Cum au reactionat locatarii? Hmm…..unii se bucurau ca schimbam…altii au chemat politia, ne-au reclamat la primarie, la Inspectia de Stat in Constructii… Au venit, au vazut ca totul e in regula,  si au plecat….( doar pe mester l-au intrebat daca avea contract de prestari servicii cu asociatia, si bineinteles ca avea…).

Si am mers inainte, am terminat holul mic si deja era cu totul altul aspectul intrarii…. Au inceput incurajarile din partea locatarilor .

Totusi, desi aveam buget aprobat si totul era in regula, aveam sentimentul ca nu toti apreciaza si, efectiv, am simtit nevoia unei consultari inainte de de a continua si in holul mare… Vroiam sa fac ceva pentru locatari, nu impotriva lor. Asa ca am intocmit o lista de semnaturi si, impreuna cu unii membrii din comitet, am stat o zi intreaga in hol si la intrare pentru strangerea de semnaturi, pro sau contra…

Spre satisfactia noastra, pana seara am avut semnaturile a peste 80% din membrii asociatiei pentru continuarea lucrarilor (doar 3 impotriva..), chiar si cei care initial au fost impotriva si au reclamat au semnat pentru continuarea lucrarilor !


4.Ce anume ati decis sa schimbati in spatiul pe care l-ati reamenajat si de ce?

Entuziasmul devenise cvasi-general… Desi bugetul initial mi-ar fi permis reamenajarea holului mare, pana la lifturi, fara holurile din spate, acum imi cereau sa fac tot….. Adica sa placam cu gresie si faianta toate holurile din parter, inclusiv cele de dupa lifturi, sa schimb si cea de a doua usa si tot ce mi-am propus, inclusiv amenajarea / igienizarea etajului 18 care include si sala de sedinte.

Am convocat o Adunare Generala extraordinara pe tema continuarii lucrarilor, iar membrii asociatiei s-au aratat entuziasmati de lucrari, au aprobat in unanimitate tot ce realizasem pana in acel moment si au suplimentat bugetul pentru a continua reamenajarile in toate holurile din parter si in spatiile de la et. 18.

5.Ce v-a motivat sa continuati?
Am fost tot timpul constient ca ceea ce fac este in beneficiul tuturor si acest lucru se va concretiza in cresterea gradului de confort si civilizatie in bloc, ca locatarii vor aprecia lucrarile efectuate. Am avut o mare satisfactie cand incepusem sa aud pareri de genul „in sfarsit, s-a realizat ceva si se vede..”  Locatarii erau multumiti.

Eram cu totii mandri de uimirea si aprecierile celor care veneau in vizita, care comparau intrarea in bloc cu una de la vreun sediu de mare banca sau minister… Sau de trecatorii de pe strada care se opreau in dreptul intrarii si priveau in hol cu admiratie… Personal, eram multumit de realizare, de calitatea lucrarilor si surprins de multitudinea de incurajari si felicitari primite , dupa ce am avut un debut asa de furtunos al lucrarilor… Daca nu ar fi fost acele probleme de inceput, as fi realizat si un fel de tablou simplu, din piatra naturala pe un perete din hol, dar sunt foarte multumit ca lucrarea a a fost dusa la bun sfarsit si a fost pana la urma atat de apreciata de locatari. Am cumparat si tablouri ce reprezinta aspecte din Bucurestiul de altadata, cu intentia de a le monta in holurile din parter. Pana la urma s-au montat in sala de sedinta, dar poate vom monta altele in holuri…


6.Cat au durat lucrarile de executie? 

Lucrarile au inceput la sfarsitul lunii septembrie 2011 si in ianuarie 2012 am terminat lucrarile la parter. Apoi am trecut la amenajarea/ igienizarea salilor de la etajul 18 si a subsolului.  Am avut parte de un mester deosebit de bun profesional si foarte serios si entuziast.

Tot in cursul anului  2011, in vara, am montat lampi de urgenta cu acumulatori pe toate holurile , palierele, scari interioare si la et.18 si in subsol. S-au dovedit deosebit de eficiente in cateva momente cand s-a intrerupt alimentarea cu energie electrica a blocului, asigurand o iluminare excelenta in toate spatiile in care s-au montat.

S-au realizat si montat porti noi pentru curtea interioara, similare celor din fier forjat (cele vechi erau intr-o stare jalnica..).

Toata activitatea a fost cat se poate de transparenta. Toate sedintele de comitet au fost deschise, orice membru al asociatiei putand participa la sedinte, iar deciziile au fost luate tinandu-se cont de parerea tuturor celor prezenti, chiar daca nu erau membri ai comitetului.


7. Unde putem accesa mai multe informatii despre ceea ce ati realizat?
Pentru o mai buna informare a membrilor asociatiei am realizat si un site in care membrii asociatiei pot vizualiza lista de intretinere curenta sau din arhiva, bugetele si executia acestora,  rapoartele de activitate, informatii legate de reabilitarea termica si  problemele curente ale blocului (www.vergului67.ro ).

Cred ca am reusit sa multumim majoritatea covarsitoare a membrilor asociatiei prin ceea ce am realizat, lucru evidentiat in mod clar la ultima adunare generala, cand au propus si aprobat in bloc si in unanimitate tot comitetul pentru inca un mandat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imi face placere sa intru intr-un spatiu cu aspect civilizat, oricare ar fi acesta, iar initiativa dvs. de a promova reamenajarea scarilor de bloc prin proiectul Remodelarea spatiului comun la bloc este cu adevarat de admirat si merita tot sprijinul necesar pentru popularizare si implementare. Pe site-ul nostru am prezentat realizarea dvs. de exceptie din I.C.Bratianu 44, sub titlul „Si altii reamenajeaza”, pentru care meritati felicitari calduroase.

Sa speram ca tot mai multe asociatii vor proceda la imbunatatirea aspectului intrarilor in bloc, astfel incat acestea sa devina spatii civilizate, moderne , demne de secolul XXI.

 

Costel Ungureanu

Asociatia Civila a Proprietarilor TURN 78

Presedinte

 

Aplică pentru următorul tău proiect de design interior și amenajare pentru scări de bloc


Ești absolvent al unei facultăţi cu profil de arhitectură, design sau artă sau încă student? Deja lucrezi pe proiecte sau pregătești primele tale realizări profesionale?

Dacă vrei să îţi laşi amprenta asupra interioarelor scărilor de bloc din Bucureşti sau din ţară, te aşteptăm să te înscrii în baza noastră de date, completând doar un simplu formular.

Astfel, vei putea fi contactat direct de echipa proiectului „Remodelarea spaţiului comun la bloc” şi de către cei care vor iniţia proiecte de reamenajare pe cont propriu. În plus, fiind înscris în baza noastră de date, te vom ţine la curent şi asupra altor oportunităţi din domeniul tău de interes.

Dacă ți-am trezit interesul, completează formularul de înscriere şi trimite-l până cel târziu 10 noiembrie 2012.

Formularul îl găsești aici.

Detalii despre proiectul Scării de Bloc de anul acesta găsești aici

 

Așteptăm curioși,

echipa Scara de Bloc

Ghid – Cum sa iti reamenajezi propria scara de bloc


Reamenajează-ți propria ta scară de bloc in 8 pași simpli

Pasul 1: Discută cu administratorul blocului

Pasul 2: Stabiliți un buget realist în funcţie de modificările pe care vă doriți cel mai mult să le faceți

Pasul 3: Alegerea unui designer / arhitect

Pasul 4: Consultarea locatarilor

Pasul 5: Documentarea asupra istoriei zonei

Pasul 6: Creearea proiectului de amenajare a spaţiului

Pasul 7: Începerea lucrărilor

Pasul 8: Sărbătorirea

 

Jurnal video al Scării de Bloc


Iată și jurnalul nostru video, care documentează întreaga muncă depusă la Scara de Bloc din I.C. Brătianu 44!

Vizionare plăcută (și sperăm să vă inspire).

Vernisajul Scării de Bloc B, din I.C. Brătianu 44, București


Avem plăcerea să inaugurăm redecorarea scării de bloc din strada I.C. Brătianu nr. 44 din București. „Vernisajul” are loc miercuri, 20 iunie 2012 la ora 19.00.

Inițiativa face parte din proiectul pilot „Remodelarea spațiului comun la bloc”, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Scopul proiectului este promovarea unui model inovativ de reamenajare a spaţiilor de folosinţă în comun din scările blocurilor vechi, care să pună în valoare moștenirea culturală și istorică locală.

Proiectul a oferit șansa bucureștenilor care locuiesc la bloc să aplice pentru un concurs dedicat, cu scopul de a redecora tematic spațiul locativ. A fost aleasă o temă cultural-istorică care să scoată la lumină memoria cartierului și să aducă în atenția publicului valorile spirituale și materiale ascunse de blocurile construite în perioada comunismului.

Câștigătorii concursului au fost locatarii din str. I.C. Brătianu nr. 44, scara B, aflată în prelungirea străzii Covaci, în zona Centrului Vechi din București. Clădirea a fost construită, în anii ‘60, în perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej și este un exemplu tipic de edificiu comunist construit după război. Acest veritabil paravan a ascuns privirii, timp de 60 de ani, valoarea și farmecul centrului istoric: străzile negustorilor, Curtea Domnească (unde, pentru prima dată, a fost atestată cetatea Bucureștilor – Vlad Țepeș, 1459), clădiri pitorești din secolul al XIX-lea și numeroase biserici, dintre care se remarcă Biserica Sf. Anton, cel mai vechi lăcaş de cult din Bucureşti (1554).

Timp de 4 săptămâni, interiorul scării de bloc a fost parțial reamenajat, fiind transformat dintr-un spațiu impersonal, gri și anost într-un spațiu nou și primitor, stilizat cu elemente estetice care te îmbie să redescoperi istoria zonei. Puteți urmări jurnalul fotografic al lucrărilor pe facebook.com/ScaradeblocDesign.

 

În faza următoare, proiectul își propune realizarea unui ghid online și a unor materiale foto-video, privind dinamica reamenajării, adresate celor care locuiesc la bloc. Acestea oferă informaţii și soluții simple și originale de reamenajare a spațiilor locative puțin costisitoare ce pot fi un punct de reper pentru cei interesați. O bază de date cu artişti şi designeri de interior, disponibilă online, va fi de asemenea accesibilă.

Vă așteptăm cu multă plăcere la deschidere, miercuri, 20 iunie 2012 la ora 19.00, in holul scării B, str I.C. Bratianu nr 44 (punct de reper Hanul lui Manuc)

 

 

 

Jurnal foto al Scării de Bloc


Ne apropiem de finalul lucrărilor la Scara de Bloc din Covaci. Am încărcat jurnalul nostru foto pe profilul de Facebook, mai jos câteva fotografii să vă incite.

Vom celebra noua față a scării din I.C. Brătianu 44 în data de 20 iunie 2012, la ora 19.00. Adresa este :) Str. I.C. Brătianu nr. 44, Sc. B, lângă Hanul lui Manuc, în capătul străzii Covaci (dintre Bulevardul Unirii).

Pentru orice detalii: etajul2 at scaradebloc.ro sau citiți aici.

Ne vedem la vernisaj!

Echipa Scara de Bloc
Minodora Cerin, manager de proiect
Oana Ionita, coordonator comunicare
Diana Ionita, asistent de proiect
Alexandra Puiu, designer

 

 

 

Strada Covaci – o amintire dintr-un Bucureşti dispărut


 

Documentare Scara de bloc câștigătoare: Str. I.C. Brătianu (colț cu Covaci) nr. 44, sc. B, București

E greu atunci când vorbim despre un oraş să legăm categoric începuturile acestuia de numele unui singur personaj. Sigur, excepţiile există şi ele sunt spectaculoase. Cartagina a fost întemeiată de mitica regină Didona, rivala ei, Eterna Cetate Roma, a fost fondată de fiul Lupoaicei, Romulus; la fel, fără Petru cel Mare nu ar fi existat Sankt Petersburg, iar înspre zilele noastre, în anii ’60 ai veacului trecut, arhitectul Oscar Niemayer poate revendica cu îndreptăţire titlul de ctitor al Brasiliei, capitala ţării sambei şi a cafelei. În ceea ce priveşte Bucureştiul, cinstea ce revine întemeietorului său pare a fi împărţită între Bucur Ciobanul, candidatul tradiţiei şi al legendei şi controversatul Ţepeş, domnitorul de al cărui nume se leagă primul document cunoscut care atestă existenţa capitalei noastre, la 20 septembrie 1459.

În realitate, cercetarea istorică şi, în principal cea arheologică, ne oferă şi alte unghiuri de abordare  a problemei originii Bucureştiilor. Săpăturile de la Curtea Veche, desfăşurate în deceniul al şaptelea al secolului trecut, au scos la iveală vestigiile unei mici cetăţi databila încă din a doua jumătate a veacului  al XIV-lea. Atunci se năştea urbea, în jurul acelei prime fortificaţii de 160 de metri pătraţi unde vor fi ctitorite rând pe rând Curtea Domnească, Biserica lui Mircea Ciobanul, uliţele negustorilor şi meseriaşilor, într-un cuvânt oraşul politic şi comercial. Tot în vecinătatea Curţii Domneşti, se va aşeza şi piaţa negustorească – Pazarul (de la turcescul pazar/bazar), atestată încă de la 1563 şi care, din secolul al XVII-lea, va primi numele de Târgul de Jos. Se constituie astfel conform tradiţiei medievale europene ”inima” aşezării, marcată de o piaţă cu rol de centru al schimburilor comerciale şi loc public. Acest Târg de Jos va purta ulterior denumirea de Piaţa de flori sau Piaţa Sf. Anton, după biserica ce se afla acolo şi care a fost distrusă de incendiul devastator din noaptea de Paşte  (23 martie) a anului 1847.

Cel mai probabil, prin secolele XVI-XVIII, actuala stradă Covaci făcea parte din întinsele grădini domneşti amenajate în stil renascentist de către grădinari italieni. Acestea se aflau la nord de Curtea Veche până înspre uliţa Gabrovenilor. De altfel şi strada Covaci (în slavoneşte fierar) şi strada Gabroveni vor apărea concomitant la sfârşitul veacului al XVIII-lea ca urmare a parcelării fostului perimetru al Curţii Domneşti şi scoaterii lui la licitaţie de către domnitorul Constantin Hangerli (1798). Atunci se trasează cele două uliţe paralele care  plecau din Şelari şi făceau  legătura cu Piaţa Sf. Anton şi cu actuala  stradă Şepcari. Zona – populată de hanuri, prăvălii şi cârciumi –  rămâne centrul comercial al Bucureştiilor, făcând o notă  oarecum distinctă faţă de restul oraşului, plin de grădini şi verdeaţă, cu biserici multe şi căsuţe  aidoma celor ţărăneşti, cu pridvor şi curte în spatele casei.

Dar relativa tihnă a urbei lui Bucur era din păcate de prea multe ori zguduită de nenorocirile care se abăteau asupra sa: cutremure (1802, 1838), inundaţii (1805, 1837, 1865), molime (1812, 1828), războaie urmate de ocupaţii străine (1806-1812, 1829-1834), etc. Însă sinistrul cu cel mai mare impact asupra evoluţiei oraşului propriu-zis avea să fie “focul cel mare” din noaptea de Paşte a anului 1847 . ”Marea nenorocire“, cum a numit-o însuşi domnitorul Gheorghe Bibescu, prefăcuse în scrum partea cea mai bogată şi populată a capitalei, mistuind în flăcările sale 130 de case, 354 prăvălii cu etaj, 713 prăvălii fără etaj, 10 hanuri şi 7 biserici. Focul pornit de la casele cluceresei Drugănescu, de lângă biserica Sf. Dumitru, s-a propagat cu iuţeală spre  răsărit, către Curtea Veche şi Lipscani, până la biserica Sf. Gheorghe cel Nou. A ars din temelii şi biserica Sf.Anton, ridicată în 1735, loc de pelerinaj pentru miile de bucureşteni încrezători în miracolele înfăptuite de sfântul egiptean. O minune totuşi s-a petrecut: icoana făcătoare de minuni a Sf. Anton a scăpat surprinzator din flăcările incendiului. Ea va fi adăpostită de atunci în biserica Sf. Gheorghe Vechi, în timp ce hramul bisericii arse va fi preluat de Biserica Domnească aflată în apropiere. O cruce din piatră marchează astăzi locul unde se afla altarul bisericii Sf. Anton. Cu aceeaşi nefastă ocazie dispare şi “puşcăria“, locul unde erau ţinute armele (“puşcile’), dar şi detinuţii. Sensul iniţial al termenului s-a pierdut, rămânând însă în uz cel de-al doilea, de loc unde sunt închişi cei condamnaţi de justiţie. De altfel, în apropierea bisericii Sf. Anton şi a zidului puşcăriei se mai afla un loc cu o îndelugată semnificaţie funestă, numit “La butuc”. Aici se executau pedepsele cu moartea ,iar ulterior, după 1840 când această măsură justiţiară extremă e desfiinţată, pedepsele corporale. Săpăturile arheologice din perioada 1967-1972 au scos la iveală în zonă schelete fără cap sau mâini, evident victim mai mult sau mai puţin vinovate ale justiţiei vremii. Rămâne relativ neatins de incendiu clădirea Primăriei Bucureştiilor, inaugurată în octombrie 1843, după planurile arhitectului Xavier Vilacrosse, dar care va fi demolată între 1880-1882, cu prilejul efectuării lucrărilor de rectificare a cursului Dâmboviţei.

Marele incendiu va avea totuşi un efect benefic, administraţia oraşului văzându-se obligată să ia măsuri ferme pentru evitarea incendiilor în perimetrul central al oraşului. Astfel, nu vor mai fi permise decât construcţiile din cărămidă, cu acoperişuri din tablă. Vor fi de asemenea excluse toate atelierele meşteşugăreşti a căror activitate ar fi putut favoriza incendiile. Între prevederile legate de reţeaua de spaţii urbane a zonei va fi şi cel privitor la pieţe: vor fi sistematizate Piaţa Sf.Anton  şi Piaţa Mare (viitoare a Halelor, 8 iunie, Naţiunii şi Unirii).

În privinţa caracteristicilor urbanistice, în zonă avem în mod clar un perimetru cu fronturi închise, adică străzi pe care clădirile sunt aşezate la faţa străzii, lipite calcan la calcan. Este o amplasare firească pentru funcţiunea de prăvălie unde trebuie să existe o corespondenţă directă între stradă şi interiorul magazinului. Deci casele erau dispuse aşa cum le vedem şi astăzi pe străzile Lipscani, Smârdan sau Covaci. Zona îşi pierde treptat caracterul politic şi administrativ, dar păstrează un însemnat potenţial comercial şi de agrement. Tocmai de aceea Centrul Vechi este partea Bucureştiilor care îşi câştigă cel mai repede un caracter urban, deoarece funcţiunea sa dominant – comerţul – este una specifică oraşului.

Cât despre strada Covaci, aceasta îşi va trăi epoca de glorie în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. În 1830 devine una drintre  primele străzi iluminate cu felinare, iar în 1832 este pavată cu bolovani de râu, înlocuiţi între 1878-1883 cu piatră de bazalt. Fostul han al Gabrovenilor, ridicat în 1739  între străzile Gabroveni şi Covaci, se transformă în 1877 în hotel, cunoscut după 1900 drept Hotel Gabroveni-Universal. Tot pe Covaci îşi desfăşura activitatea şi magazinul pentru desfacerea produselor de pielărie şi încălţăminte ale  fabricii înfiinţate pe Splaiul Dâmboviţei de către industriaşul Grigore Alexandrescu. Fosta uliţă a fierarilor îşi va câştiga celebritatea însă graţie unei specialităţi culinare mult îndrăgite de români – faimoşii mititei. La numerele 3-5 se afla, în perioada 1870-1890, restaurantul lui Ionescu N.Iordache, al cărui renume se datora atât mâncărurilor tradiţionale delicioase, cât şi atmosferei întreţinute de cei mai celebrii lăutari ai vremii: Cristache Ciolac, Nicolae Buica, Lică Ştefănescu, Fănica Luca, etc. Localul era frecventat printre  alţii  şi de Ion L.Caragiale, George Enescu, George Ranetti, dar şi de numeroşi străini, îndeosebi francezi şi englezi.

Nicu Darastean, tus pe hartie, 31 x 40 cm, www.fad.ro

Nicu Darastean, tus pe hartie, 31 x 40 cm, www.fad.ro

Nicu Darastean, tus pe hartie, 31 x 40 cm, www.fad.ro

În ceea ce priveşte obârşia micilor, aceasta, ca orice descoperire, fie ea şi culinară, poartă pecetea hazardului. Într-o zi, copleşit de mulţimea muşteriilor, Iordache rămâne fără maţele necesare fabricării vestiţilor  patricieni (cârnaţi mari). În disperare de cauză şi dornic să satisfacă exigenţele clienţilor săi, patronul amestecă carnea de oaie cu cea de porc, născocind la repezeală nişte cârnaţi mici pe care îi aruncă pe grătarul încins. Succesul e imediat şi de lungă durată. Micii intră în gastronomia românească la loc de cinste,  iar  restaurantul din strada Covaci devine  unul din punctele de atracţie ale Bucureştiilor.

Vizavi de restaurantul lui Iordache, la numărul 4, se păstrează încă o veche casă ridicată în 1897 de către arhitectul Leonida Negrescu. Este un model de arhitectură eclectică, cu etajul întâi bogat decorat cu motive florale sau vegetale şi cu etajul al doilea mult simplificat, pentru a marca diferenţa de importanţă dintre cele două.

Treptat însă, în timpul domniei lui Carol I (1866-1914), aspectul oraşului se modifică, aerul oriental precumpănitor până atunci lăsând loc, cel puţin în centrul capitalei, clădirilor monumentale (Palatul Poştelor, Palatul C.E.C, Ateneul, Cercul Militar, etc), îndreptăţindu-l  să poarte cu mândrie supranumele de “Micul Paris”. Zona veche rămâne în linii mari neatinsă, excepţie făcând sistematizarea Pieţii Sf.Anton şi a Pieţii Mari. Dispar din faţa Hanului lui Manuc şi din preajma Bisericii Domneşti pitoreştile florărese cu fustele lor ample şi viu colorate, cu imense coşuri cu flori, făcând loc, rând pe rând, modernelor hale de peşte, păsări şi zarzavat.

După primul război mondial strada Covaci, asemenea altor artere din  perimetrul  Centrului Vechi, îşi schimbă numele în strada Oituz, o referire evidentă la eroicele lupte purtate de armata română în vara anului 1917. Totuşi denumirea nu intră în conştiinţa bucureşteanului de rând şi astfel în 1939 se revine la vechiul nume.

Mult mai importante  însă pentru aspectul zonei sunt modificările  survenite  între anii 1936-1943 ca urmare a adoptării “Planului director de sistematizare al Bucureştiilor” din 1936. Prin el se va propune şi se va pune în aplicare o mai veche idee, aceea de a prelungi Strada Colţei, devenită bulevardul I.C.Brătianu, până la piaţa ce se formase la poalele dealului Mitropoliei. În urma exproprierilor realizate de Primărie (111 imobile) se sparge practic coeziunea vechiului centru comercial al Bucureştiilor, împărţit acum în două, de o parte şi de alta a bulevardului iniţial numit Albert I, apoi Constantin Brâncoveanu, I.C.Brătianu ,1848 şi, din nou după 1989, I.C.Bratianu. Demolările pentru prelungirea bulevardului până în Piaţa Unirii au dus la dispariţia multor magazinel şi prăvălii din zonă o dată cu dărâmarea clădirilor în care funcţionau. Realizarea  ultimei porţiunii a noii artere, între Piaţa Sf.Gheorghe şi Piaţa Unirii, inaugurate la 27noiembrie 1943, are un efect modernizator, dar şi distrugător asupra  zonei, îndeosebi asupra reţelei stradale. Atunci au disparut străzile Pânzari şi Bazaca, iar altele şi-au scurtat traseul: Gabroveni, Şepcari, Bărăţiei, Carol, etc. Tot atunci s-a rupt şi legătura dintre Piaţa Sf. Anton şi Calea Moşilor, dar s-a obţinut  acea cale largă care unea nordul de sudul oraşului, şi care era prevăzută să continue până la “Valea Plângerii” (actualul Parc al Tineretului), ceea ce s-a întâmplat abia după al doilea război mondial, odată cu tăierea bulevardului Dimitrie Cantemir. Cât despre bulevardul I.C. Brătianu, cu un prospect larg, el urma să fie bordat cu blocuri care păstrau  tradiţia părţii de nord în privinţa înălţimii şi a funcţiunii, parterul rămânând comercial,  iar la etaj aflându-se locuinţele.

În perioada comunistă centrul vechi rămâne o zonă cu intensă activitate comercială, îndeosebi în zona Lipscanilor, dar evident viitorul aparţine marilor magazine universale: Victoria, Unirii, Obor, Cocorul. Mai prolifice par a fi îndeletnicirile ilegale ale micilor afacerişti (bişniţarii) care  sunt tolerate în mod interesat de  miliţie. În absenţa pieţii libere, vechea uliţă a fierarilor devine locul de unde puteai procura, contra cost fireşte, dolari, blugi, ţigări străine, magnetofoane, etc. Strada Covaci este de asemenea şi strada celebrelor “consignaţii”, unde oamenii aflaţi la ananghie sau cei dornici de chilipiruri puteau vinde sau cumpăra mobilă veche, tablouri, bijuterii, etc.

Cartierul însă decade încetul cu încet, mai cu seamă în anii’80, urmând parcă involuţia generală a societăţii româneşti. Planurile megalomaniace ale lui Ceauşescu afectează indirect şi Centrul Vechi, inclusiv strada Covaci. Demolarile masive şi aberante din zona Uranus, necesare realizării Centrului Civic, aduc în perimetrul  tradiţional al oraşului  noi locatari, preponderent de o anumită origine etnică. Lipsiţi de educaţie şi de un elementar bun-simţ, adeseori şi de forme legale de locuire, noii chiriaşi ai vechilor clădiri aduc rapid zona într-un stadiu de degradare avansată. Gândul ascuns şi diabolic al fostului dictator era evident: odată  casele aduse în stare de ruină absolută urmau să fie demolate şi înlocuite de edificiile monumentale şi lipsite de gust artistic ale “Epocii de aur”.

Revoluţia din 1989 pune capăt acestor intenţii, dar nu şi stării jalnice în care se afla Vechiul Centru. Totuşi, în ultimii ani  cartierul pare să revină la viaţă şi să-şi regăsească strălucirea de odinioară. Pe strada Covaci, alături de edificii care stau să se prăbuşească, au apărut “puburi” cu specific irlandez sau olandez, fosta Piaţă Sf. Anton a fost amenajată, iar Vechea Curte Domnească este programată să intre într-un amplu proces de restaurare. Şi e firesc să fie aşa. Amintirile unui oraş fac parte din identitatea sa şi a locuitorilor săi, iar dacă ele mai există trebuie păstrate şi lăsate moştenire celor care vin după noi.

Dan Falcan, istoric

Scara de Bloc din București a ales


Scara de Bloc renunță la vechiul ei aspect


Organizatorii s-au bucurat  de interesul arătat de aplicanți, de efortul de organizare (fotografii, contactarea administratorilor de bloc, vecinilor și asociațiilor de locatari, chiar și succinte documentari ale istoriei zonei) şi mai ales de dorinţa de a se raporta diferit la spațiul comun din scările de bloc. Aplicaţiile primite au acoperit diferite zone ale Bucureştiului și ne-au confirmat, încă o dată, că orașul are o istorie deosebită care trebuie promovată original către locuitorii săi. Juriul concursului (alcătuit din 3 specialiști: un istoric, un antropolog și un designer) a optat în unanimitate pentru aplicația corespondentă scării de bloc din strada I.C. Brătianu.

Construită în anii ‘60, scara de bloc câştigătoare are 8 etaje și este un exemplu de edificiu comunist, construit în perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej, ca un paravan menit să modifice într-un mod brutal memoria culturală şi specificitatea centrului istoric. Acest model s-a perpetuat la alte mii de blocuri din capitală, care sunt expresia unei arhitecturi impersonale, aliniată ideologic cu demersurile comuniste de ştergere a identităţii şi personalităţii zonelor purtătoare de istorie.

 „Vă invităm să ne urmăriţi în continuare demersul proiectului: documentarea istorică (până la sfârşitul lunii aprilie), procesul de reamenajare (săptămânal, în luna mai), vernisajul (începutul lunii iunie), ghidul de bune practici digital (luna iulie). Desigur, pe site şi pe facebook.” (Minodora Cerin, manager proiect)

 

„În ghid şi pe site vom documenta demersul, vom da informaţii despre materiale necesare şi costuri şi, de ce nu, îi vom convinge pe toți bucureștenii și pe toți românii interesați că un asemenea tip de proiect poate fi unul fezabil (şi din punct de vedere al costurilor) pentru scara de bloc a fiecăruia. De exemplu, în site, va fi integrată o bază de date cu artişti şi designeri (de interior) interesaţi să colaboreze în astfel de proiecte pe viitor, facilitând astfel procesul de căutare a serviciilor necesare reamenajării. Costurile de reamenajare vor fi minime şi vor fi expuse explicit. Costul va putea fi eşalonat per familie şi pe perioade de 6-12 luni, ajungând astfel la un cost atractiv.” (Alexandra Puiu, designer, resposabil amenajare scara de bloc căștigătoare)

Organizatorii îi invită pe toți bucureștenii interesați să urmărească știrile Scării de Bloc și lucrările progresive de reamenajare din luna mai și să participe la „vernisajul” scării din Brătianu la începutul lunii iunie 2012.

Primele imagini ale scării de bloc din strada I.C. Brătianu pe facebook.com/ScaradeblocDesign

 

Studenții la Arte din București – sunteți invitați!


Ești student la Facultatea de Arte Decorative și Design din București?

Căutăm 4 studenți pasionați, care să își pună amprenta artistică în remodelarea interiorului unei scări de bloc din Bucuresti, în a doua jumătate a lunii mai.

Dacă ți-am trezit interesul, așteptăm aplicația ta pe adresa etajul1@scaradebloc.ro până pe 27 aprilie 2012 (în prelungiri):

1.       Scrisoare de motivare (max. 300 de cuvinte)

2.       CV sau portofoliu (preferăm link-uri către documente online)

3.       Datele tale de contact (email și telefon)

 

Câștigătorii vor fi recompensați cu onorariu – 800 lei brut.

 foto: Lucian Muntean, București

Design interior și amenajare gratuite pentru scara blocului tău


Locuiești în București, la bloc? Cartierul în care locuiești ascunde o istorie interesantă sau numele străzii pe care locuiești  poartă numele unei personalități române? Atunci aplică!

În perioada 23 martie – 7 aprilie 2012 te poți inscrie în concursul pentru amenajarea propriei tale scări de bloc! Dacă locuiești la bloc în București și nu îți (mai) place cum arată interiorul scării, scrie-ne și poți să câștigi o amenajare gratuită pentru scara în care locuiești.

Criterii de selecție a aplicațiilor:

1. O scară de bloc din București

2. Cartierul în care locuiești ascunde o istorie interesantă sau strada pe care locuiești  poartă numele unei personalități române

 

Aplicația trebuie trimisă pe adresa: etajul1@scaradebloc.ro până pe 7 aprilie 2012 (inclusiv) și constă în:

1.       Scrisoare de motivare (max. 300 de cuvinte)
Pe lângă motivarea importanței punerii în valoare a personalității sau a istoriei străzii / cartierului, adaugă obligatoriu și:

a. numele strazii pe care este situată
b. nr. etaje scara de bloc

c. clădiri reper în vecinătatea scării de bloc (ex. școli, obiective turistice etc.)

d. datele de contact ale tale și ale unei persoane decizionale din scara ta de bloc (ex. administrator / președinte de bloc, etc.)
Ia în considerare că, în cazul în care este selectată scara ta de bloc, va trebui să intrăm în legătură cu administratorul de bloc, prin urmare ar fi bine să îl anunți și pe el înainte de a aplica.

 

2. max. 5 fotografii reprezentative (ex. exterior scara de bloc, intrare în scară, hol intrare, etc.)

 

Așteptăm curioși,
Echipa Scara de Bloc, etajul1 @ scaradebloc.ro

 

Concursul face parte din proiectul „Remodelarea spațiului comun la bloc”, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Mai multe informații despre proiect găsești aici.